Marcaj: banda galbena
Timp de mers: 5-6 ore.

Traseul pleaca din Busteni, spre Gura Diham. Poteca se separa de drum si urca prin padure spre Poiana Vaii Cerbului (1310 m), traverseaza partea superioara a Vaii Cerbului si atinge Varful Omu (2505 m). Urcusul este greu. Traseul prin Valea Cerbului este extrem de pitoresc. Panorama se deschide spre Acele Morarului si Varful Omu. Traseul nu este recomandat in timpul iernii.

Capra neagra (rupicapra rupicapra carpatica)

Face parte din familia Bovidae. Are un corp robust, lung de 1,10-1,30 m, coada de 3-4 cm, iar inaltimea la greaban de 0,7-0,8 m, in timp ce greutatea variaza intre 60-65 kg. Blana este galbuie-roscata, cu nuante cenusii, pentru ca iarna sa devina brun-inchisa. Pe cap, culoarea blanii este alburiu-galbuie, cu o dunga bruna de la urechi la varful botului. De-a lungul spinarii exista o coama de par mai lung si mai aspru. Capra neagra isi schimba parul de doua ori pe an, primavara si toamna, astfel incat, in timpul verii, culoarea blanii este roscata. Ambele sexe au coarne, dar deosebirea intre ele este aceea ca la masculi, unghiul dintre varf si cornul propriu-zis este mai mic de 90 de grade, in timp ce la femele este mai mare. Deoarece coarnele nu ii cad in fiecare an, ca la alte specii din aceasta familie, varsta unui exemplar de capra neagra se poate determina dupa numarul  de inele de crestere anuale care se aduna pe teaca fiecarui corn. Este un animal tipic alpin, traind pana la inaltimi de 1500 m. Se hraneste cu ierburi alpine, licheni, muschi. Are un vaz exceptional, fiind un animal diurn, care prefera viata in grupuri, denumite ciopoare. Perioada imperecherii este toamna, intre lunile octombrie - noiembrie. in luna mai a anului urmator apar iezii, de obicei unul la o capra, dar uneori pot fi si doi. Interesant este faptul ca in cateva ore sunt in stare sa mearga destul de bine. Sezonul de vanatoare este intre 15 septembrie si  31 decembrie. Dintre pericolele cu care se poate confrunta o capra neagra amintim avalansele, lupul, rasul, cainii ciobanesti sau unele boli specifice.

Codul etic al muntelui (partea a III-a)

Articolul 6. Urgentele
Principiu: Daca o persoana pe care o intalnim - indiferent ca  este un coleg alpinist, un porter sau un alt localnic - are nevoie de ajutor, trebuie sa facem tot ceea ce ne sta in puteri sa acordam un ajutor specializat cat mai repede cu putinta. In alpinism nu exista „zona libera de moralitate“!
1. Daca ajutorul printr-o instanta oficiala - de pilda serviciul de salvare montana - nu este posibil si suntem in situatia de a acorda ajutor, suntem obligati sa acordam persoanelor in dificultate tot sprijinul posibil, daca acest lucru este posibil fara sa ne punem pe noi insine intr-un pericol exagerat.
2. A ajuta pe cel aflat in dificultate are o prioritate absoluta fata de a ne realiza telurile proprii pe care ni le-am stabilit ca alpinisti. A salva o viata sau a reduce sansele de infirmitate ale unei persoane ranite este infinit mai valoros decat cea mai dificila dintre premiere.
3. Metodele pentru asigurarea supravietuirii nu trebuie intrerupte decat daca decesul unei victime accidentate sau al unei persoane bolnave a fost stabilit fara nici un fel de dubiu.

Articolul 7. Cei care mor si mortii
Principiu: Datorita periculozitatii sportului lor, alpinistii pot sa se confrunte cu pericole de moarte si cu decese. Trebuie sa contribuim in a face trecerea cat mai armonioasa cu putinta, sa tratam corpul decedatului cu tot respectul si sa facem tot ce este in puterea noastra pentru a usura suferinta celor apropiati.
1. Daca circumstantele o permit, vom insoti prietenul, care este pe moarte, intr-un mod adecvat, astfel incat circumstantele exterioare sa fie cat mai agreabile cu putinta.
2. Daca se poate, trebuie sa ne ocupam de corpul decedatului asa cum el/ea si-ar fi dorit.
3. Daca nu este posibila salvarea corpului, trebuie asigurata o documentatie fotografica amanuntita; localizarea exacta a corpului trebuie stabilita si notata in schita unei harti.
4. Daca este necesar, imbracamintea decedatului trebuie examinata pentru actele de identitate si recuperarea obiectelor personale.
5. In cursul acestei examinari trebuie facute fotografii, deoarece detalii minore  ale hainelor si echipamentului pot fi necesare la identificarea persoanei decedate.
6. Bunuri personale precum aparat de fotografiat, jurnal, caiet de note, fotografii, scrisori si alte obiecte personale trebuie pastrate pentru cei afectati.
7. La intoarcerea in civilizatie, trebuie facute toate eforturile pentru identificarea persoanei decedate si pentru punerea la dispozitia familiei decedatului a bunurilor acestuia.

Traseul saptamanii

Fisura Soimilor
Generalitati. Fisura Soimilor intretaie, printr-o despicatura adanca, fata abrupta a Peretelui Batranei, pe o inaltime de aproximativ 100 m. Traseul, prezentand o serie de pasaje de mare dificultate, se escaladeaza la coarda dubla. Grad de dificultate: 4 A, traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale tehnice: 2 corzi a  40 m, 20 carabiniere, pitoane. Durata: circa 2 ore. 
Descrierea traseului. Punctul de patrundere pe traseul Fisurii Soimilor se situeaza pe platforma cea mai de jos a Strungii Turnurilor, in cursul primei L.C., un prag de aproximativ 15 m ne conduce la baza unui perete format din calcare de o nuanta galben-rosiatica, pe al carui pravalis distingem o serie de surplombe suspendate ce se desfasoara catre dreapta, pe o portiune de circa 10 m. Ultima surplomba din acest ansamblu de obstacole grele ne obliga sa efectuam o trecere directa, dupa care, cu ajutorul catorva pitoane, escaladam un horn, la capatul caruia o mica grota ne permite o prima regrupare. Traseul celei de a 2-a L.C., cu mult mai usor decat cel precedent, trece peste o serie de blocuri acoperite din loc in loc cu vegetatie si printr-un horn al peretelui, unde identificam un cuib de soimi; detaliul a facut ca traseului sa i se atribuie, de catre echipa care l-a escaladat in premiera, denumirea de Fisura Soimilor. Dupa trecerea hornului sus-amintit, ne regrupam intr-o grota ingusta si inospitaliera, captusita cu calcare foarte poroase. A 3-a L.C. se desfasoara initial peste o surplomba de o structura cu totul particulara, dupa care escalada continua de-a lungul  unui diedru vertical, inalt de 15 m. O traversare usoara catre stanga trece peste un pasaj cu un relief foarte framantat, a carui escalada este foarte dificila din cauza unor obstacole ce surplombeaza usor. Pe ultimii 10 m, stanca dispare cu desavarsire. Aceasta portiune finala este foarte periculoasa, deoarece escalada continua vertical pe mici trepte de iarba. intoarcerea se face printr-o padure de molid, prezentand un parcurs foarte complicat si vom urma linia ce se strecoara de-a lungul coamei peretelui, in directia Vaii Ialomita.

Sfatul salvamontului

1. La un traseu de tura, intotdeauna salutati persoanele pe langa care treceti. Nu se stie cand veti avea nevoie de ajutorul lor.
2. Daca la intrarea intr-un traseu exista o inscriptionare care va da anumite sfaturi, sau care va interzice accesul pe acel traseu, RESPECTATI-O.
3. Daca intalniti o stana in traseu, nu dati buzna, deoarece de obicei exista caini, nu tocmai prietenosi. Asteptati  invitatia ciobanului.