Accesul se face prin Ramnicu Valcea - Horezu - Polovragi. Daca pleci din Bucuresti, mergi aproximativ patru ore cu masina sau cu autobuzul spre Targu Jiu si te opresti in comuna Polovragi, o comuna asezata la poalele masivului Capatanii.

Daca strabati satul, ajungi la Manastirea Polovragi, manastire la care poti cere sfaturi in ceea ce priveste drumetia ta in zona. Pe partea dreapta a manastirii se face un drum forestier ce trece pe langa cantonul Romsilva. Daca vrei sa treci cu masina, trebuie sa platesti o taxa modica, taxa folosita la pastrarea in bune conditii a drumului de acces in Cheile Oltetului si spre Pestera Polovragi. Din pacate, acea taxa este prea mica in comparatie cu nesimtirea oamenilor care, in trecere pe acolo, mai „scapa“ pe geamul autoturismului cate un muc de tigara, cate o folie de la cine stie ce napolitana s.a.m.d.

Din momentul in care patrunzi in Cheile Oltetului te loveste, la propriu, splendoarea peisajului. Peretii de stanca, ce te inconjoara, par niste schwaitzere uriase, din cauza zecilor de grote care-i „ciuruie“. Pe partea stanga a pasului curge cristalin si, totusi, zgomotos, Oltetul. Acesta este un rau de munte care, nu se stie pentru cat timp inca, mai este habitatul a cateva sute de pastravi. Va dau un sfat: nu incercati sa prindeti vreun peste, caci s-ar putea sa luati o amenda destul de usturatoare sau chiar un drob de sare in partea posterioara a corpului (padurarii detin pusti cu proiectile de sare). La orele diminetii ai in fata ochilor un spectacol nemaivazut. Pastravii inoata amonte, sarind peste micile cascade formate de pietrele din rau.

Dar sa ne intoarcem la cheile noastre. La aproximativ zece minute de la intrare, ajungi la Pestera Polovragi. Aceasta pestera este una dintre cele mai mari si mai frumoase din Europa. Din pacate, ca si in alte cazuri, partea turistica a fost vandalizata de oameni carora le lipseste bunul simt si respectul pentru natura. Oricum merita vazuta. Despre Pestera Polovragi se spune ca este cunoscuta inca de la inceputurile formarii poporului dac. Este formata pe mai multe nivele, avand galerii accesibile oricui, dar si galerii care ar pune mari probleme speologilor foarte experimentati. Se cunosc si s-au cartat in jur de patruzeci de kilometri de subteran, dar pestera mai are inca foarte multe locuri si lucruri pe care le va dezvalui atunci cand va crede de cuviinta. Pe varful de deasupra, exista ruinele unei cetati dacice, despre care se spune ca a fost cetatea lui Zamolxis (zeul suprem al dacilor), cetate la care se ajunge dupa un traseu de aproximativ 20 de minute prin padure, traseu marcat cu banda rosie. La intoarcere, lasi in urma Cheile Oltetului cu un regret profund, regret datorat faptului ca pleci din acel loc mirific, dar, totodata, datorat realizarii ca pseudocivilizatia in care traim nu inseamna altceva decat distrugere.
in speranta ca v-am facut cat de cat curiosi, va las si va dau un alt sfat: avand grija de natura, aveti grija de voi.

Cam atat am avut eu de spus si sper ca restul sa-l descoperiti voi insiva.

Va urez drum bun
si iubiti natura

Atentie la Mos Martin

Cabanierul de la cabana-hotel Gura Diham ne-a anuntat ca zona Busteni - Gura Diham - Diham - Poiana Izvoarelor - Malaiesti este in prezent zona de pericol maxim, avand in vedere faptul ca masivul Bucegi a fost repopulat cu aproximativ 200 de ursi bruni. Locurile de campare de pe drumul Busteni - Gura Diham sunt considerate ca fiind cele mai periculoase datorita numarului mare de corturi instalalte in zona. Daca va hotarati sa mergeti acolo in concediu, va sfatuim sa va alegeti un loc de campare in apropierea cabanei si intr-un punct in care sa fie mai multe corturi. Nu lasati mancarea in preajma locului in care vreti sa dormiti. „Ursii au inceput sa vina foarte jos din cauza ciobanilor care au coborat cu turmele extrem de mult, ei tinandu-se dupa respectivele turme, si din cauza secetei care a cuprinsul masivul“, ne declara un localnic. Deci, aveti grija la Mos Martin.

Cunostinte esentiale despre avalanse (continuare din 12.07.2002)

2. Mecanismul de declansare a avalanselor
Stratul de zapada adera la sol sau la stratul depus anterior mai mult sau mai putin, in functie de factorii descrisi anterior. Consolidarea dintre stratul nou si cel vechi se produce lent, in 2-3 zile sau chiar mai multe, reducand riscul de declansare spontana, care este foarte mare imediat dupa ninsoare. Aderenta mentine patura de zapada, iar greutatea aparenta tinde sa invinga aderenta la sol sau coeziunea dintre straturi. Fara sa desenam paralelogramul fortelor si sa intram in termeni tehnici, ne dam seama ca se declanseaza avalansa cand se rupe echilibrul fortelor. La declansare contribuie fie scaderea aderentei (forta de frecare, intr-o modelare mecanica a cazului) prin metamorfozari interne, fie o crestere a greutatii aparente a masei de zapada dincolo de limita in care o poate compensa aderenta. Cresterea greutatii aparente poate fi o crestere reala de greutate a stratului de zapada (de regula prin noi depuneri), cand se autodeclanseaza avalansa, sau adaugarea altor forte (cauzate de caderi de cornise, trecerea unor turisti, schiori, zgomote, explozii, vant puternic etc.), cand avem avalansa provocata. Pe pantele cu inclinatie mare, in jur de 45o, autodeclansarea se produce la cantitati mai mici de zapada si, prin urmare, se „descarca“ mai des. Pe pantele mai line e necesara o cantitate mai mare, pentru a rupe echilibrul, dar potentialul distructiv este mai mare din cauza energiei potentiale mai mari. Avalansa, odata pornita, evolueaza nu numai in functie de inclinarea pantei si masa de zapada, ci si de morfologia pantei, de tipul zapezii si de multi alti factori. Evolutia depinde si de procesele interne ce se  petrec in masa de zapada in alunecare, caci cristalele de zapada se modifica, devenind in majoritatea tipurilor de avalanse o pudra fina, cu forta de frecare redusa intre particule si deci o mare „fluiditate“, ce duce la o mare viteza de curgere a avalansei. Dar mai detaliat despre fiecare tip de avalansa vom vorbi intr-un articol viitor. Radu Mititeanu & Constantin Dinu Mititeanu

Codul etic al muntelui (partea a II-a)

Ghidul montan si clientul
Principiu: Un ghid trebuie sa faca tot posibilul pentru ca un client sa ramana cu o impresie pozitiva in urma experientei montane de care a avut parte. Valoarea unei ascensiuni cu ghid consta nu atat in succesul ascensiunii cat in calitatea relatiei umane stabilite si experienta naturii.
1. Ghizii montani sunt specialisti de inalta calificare si care au o extinsa experienta profesionala. Serviciile lor presupun un ridicat grad de raspundere. Clientul trebuie sa trateze ghidul cu tot respectul cuvenit si trebuie sa se retina de la o comportare sacaitoare.
2. Traseul ales trebuie sa fie potrivit nivelului clientului. Chiar si in circumstante nefavorabile, vreme proasta sau conditii cu totul adverse ale muntelui, tura nu trebuie sa prezinte pericole exagerate, de natura sa streseze in asemenea masura clientul incat acesta sa ramana cu o impresie neplacuta. Un ghid de munte, care cedeaza tentatiei unui tarif mai mare pentru o tura care depaseste posibilitatile clientului sau, nu numai ca pune in pericol clientul, dar si viitorul sau profesional.
3. Pentru ca singuranta clientilor nu poate fi garantata in ascensiuni cu ghid pe varfuri de opt mii de metri, serviciul ghizilor, pe varfuri de peste 7.500 de metri, ar trebui sa se limiteze la instalarea unei infrastructuri corespunzatoare, care urmeaza sa fie utilizata de aplinisti pregatiti, in masura sa se descurce singuri.
4. Nu este corect ca un ghid sa intrerupa o ascensiune inainte ca aceasta sa fie finalizata, sub pretextul ca vremea este in inrautatire sau clientul nu este suficient de pregatit pentru traseu, numai pentru ca astfel este in masura sa plece in tura cu un alt client, pentru un castig suplimentar.
5. Clientul trebuie sa accepte deciziile ghidului si sa-i urmeze instructiunile fara sa se opuna, pentru ca, in cele mai multe cazuri, clientul nu este in masura sa aprecieze  corect factorul risc implicat.
6. In urgente, ghidul trebuie sa faca tot ceea ce este in puterea sa, pentru a evita o situatie periculoasa pentru clientul sau. in cazul cel mai grav, obligatia ghidului este sa-si riste chiar si viata.
(va urma)

1. La intrarea intr-un traseu, intrebati-l intotdeauna pe cabanier daca este un traseu sigur, daca nu, ASCULTAtI-L?
2. Daca un cabanier va spune sa ocoliti un traseu, urmati-i sfatul, pentru ca stie el ce stie.
3. In momentul in care vi se cere ajutorul, nu ezitati niciodata sa-l dati.
4. Intotdeauna cand plecati la munte, sa aveti la dumneavoastra o trusa medicala in care sa aveti cel putin urmatoarele: 

a. bandaje
b. spirt medicinal
c. aspirina

5. In cazul in care un coleg de drum a patit ceva, anuntati imediat postul salvamont cel mai apropiat.

Traseul saptamanii

Traseul Nemes
Generalitati. Traseul se desfasoara peste un lung pasaj in diedru, care urca frontal fata verticala a Peretelui Batrana, si se escaladeaza la coarda dubla. Grad de dificultate: 3A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: doua corzi a 40 m, pitoane, carabiniere. Durata pentru trei echipieri: 1-2 ore.
Descrierea traseului. Prima portiune urmeaza linia unei fisuri deschise, a carei escalada o efectuam prin ramonaj. in partea superioara, pasajul, devenind usor surplombant, necesita fixarea catorva pitoane. Cea de-a doua L.C. prezinta un parcurs vertical, care urca de-a lungul unei fisuri ce brazdeaza fata vestica a peretelui. in partea finala escalada urmeaza un pasaj inclinat si plin de vegetatie, care atinge linia de creasta, luand sfarsit in coastele usor inclinate si impadurite ale muntelui. Inapoierea prin padure fiind foarte complicata, recomandam revenirea la baza traseului, in care caz utilizam, pentru efectuarea rapelurilor, pitoanele fixate pe parcurs.